Orice student este mai mult decât familiar cu următoarea situație: Urmează un examen pentru care nu te-ai pregătit. Așa că deschizi cartea, cursurile și notițele (toate împrăștiate pe birou desigur, sau aglomerate în sute de tab-uri pe laptop) și memorezi pe de rost cât mai multe grile, exerciții și teorie cât poți. A doua zi mergi la examen și îl promovezi fără probleme. Însă urmează o întrebare. Cât la sută ai ținut minte cu adevărat?

Asta m-am întrebat recent. M-am gândit la ultima sesiune pe care am susținut-o și am încercat să reproduc măcar câteva din informațiile pe care știu că le-am învățat acum doar câteva luni. Însă am descoperit că o mare parte din ele îmi sunt pierdute.

Facultatea ne învață. Dar, de fapt, ce învățăm? Am auzit de mai multe ori zicala „facultatea te învață să înveți". Ca boboc mi s-a părut o prostie. Cum adică să înveți să înveți? Până acum nu am învățat? Am înțeles însă repede că există două tipuri de „învățat".

În generală și în liceu, puțini elevi știu să învețe, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru mulți a învăța înseamnă o acțiune obositoare și plictisitoare. Stai cu manualul în față și citești, sau deschizi culegerea și faci exerciții cu un singur scop: să iei „o notă mare" la test.

De aici apare problema învățatului cu scopul de a reproduce. Așa-zisul „tocit". Dacă scopul final este doar un calificativ, de ce ai învăța mai mult decât strictul necesar? De ce ai încerca să înțelegi cum funcționează teorema, dacă poți s-o înveți mot-à-mot și s-o aplici exact așa cum ți s-a demonstrat în clasă?

Facultatea promite altceva. Ni se spune că, spre deosebire de liceu, aici se pune accent pe înțelegerea mecanismului, nu pe reproducerea lui. Cred că acest lucru este adevărat, în mare parte. Cu toate acestea, obiceiurile vechi mor greu. Cu siguranță că facultatea m-a învățat să înțeleg mai bine, dar forma de examinare a rămas, în principal, neschimbată. Ni se cere gândire critică și suntem învățați s-o dezvoltăm, însă evaluarea presupune reproducere.

Nu cred, așadar, că vina este a studenților care „tocesc" în ultima noapte, ci a unui sistem care vorbește despre înțelegere, însă tot memoria o testează mai des, întrucât este mai ușor de măsurat.

Așa că revin la întrebarea din titlu: învățăm să înțelegem sau doar să reproducem? Nu am un răspuns definitiv. Dar știu un singur lucru: dacă noi, studenții, tindem după câteva luni să uităm ce am „știut" la examen, atunci ceva pare greșit în ecuație, și nu cred că suntem doar noi singurii responsabili.